Antoneta Cocoș-Andreescu

(...) De-a lungul timpului, domnia sa şi-a construit un stil inconfundabil ce îl regăsim şi atunci când părăsim peisajul şi deschidem uşa atelierului său, unde, pe masa de lucru, florile ne ,,zâmbesc” din vase cu forme diferite, cărora li se alătură fructe sau alte elemente decorative. Pe simeză am întâlnit lucrarea „Natură statică cu flori de merişor”, unde delicateţea florii este înconjurată de pete suprapuse de culoare, ce organizează spaţiul compoziţional, dându-i ritmicitate, fără însă a strivi delicateţea corolelor florale. Tonurile draperiei din fundal, tonuri de verde deschis cu inflexiuni de violet şi galben, emană bucurie şi conferă echilibru coloristic. Alătură vasului verde cu florile de merişor două noi elemente – o sticlă şi o portocală. Sticla pare a se topi în tonurile jucăuşe ale draperiei, iar portocala susţine coloristic această compoziţie. Mizând pe contraste, pe muzicalitatea acestora crează lucrări precum: ,,Flori în vas de ceramică”, ,,Flori pe terasă”, ,,Natură statică cu irişi”, „Flori în vas de porţelan”, „Aromă şi condimente”, „Parfum de toamnă”, „Blândeţe”, „Crăiţe în vas alb”. O propunere compoziţională interesantă o găsim în lucrarea ,,Flori în oglindă”. Reflectarea în oglindă al vasului cu flori orange, poate simboliza feminitatea, dar şi descoperirea unui alt spaţiu, cel dedicat reflecţiei. Acest buchet de flori o poate reprezenta chiar pe autoare, ce se redescoperă şi se construieşte. Culoarea este rafinată, fascinând prin combinaţia tonurilor, dar păstrându-şi caracterul modern. Culoarea este un mijloc de expresie prin care pictoriţa ne vorbeşte despre sine. (...)